După 7 ani de baschet spaniol, convocări peste convocări la națională și un oraș întreg care încă îi salută performanțele, uriașul Rareș Uță are două probleme încă nerezolvate: depășirea calificărilor cu echipa României și titlul de Campion Național. După ce a contribuit la un istoric loc trei alături de CS Vâlcea, pivotul naționalei ne vorbește despre baschetul iberic, repatrierea sa incertă, realizări și orizonturi.
ProBaschet: Acum că s-a reunit lotul Echipei Naționale, voiam să te întreb care e atmosfera în cadrul lotului și cum vă simțiți pentru campania din august?
Rareș Uță: Ca de obicei, la Echipa Națională suntem gașca de băieți mai tineri, generația ’97 sau chiar mai tineri. Ne cunoaștem demult, atmosfera e foarte plăcută și pozitivă. Suntem la Oradea, continuăm pregătirea începută la București după care urmează meciurile de pregătire împotriva Bulgariei iar după începem meciurile oficiale. Cu toate că vom sta o lună cu lotul național, cred că o să treacă foarte repede timpul. Putem face o figură frumoasă, vom ataca obiectivul de a merge în următoarea rundă de calificări.
ProBaschet: Până la națională, spune-mi despre cum a început puștiul din Reghin baschetul.
Rareș Uță: Pentru mine baschetul a fost în familie. Tatăl meu a jucat baschet, mama mea a jucat câțiva ani la Târgu Mureș în divizia A. Plus că mereu am fost cel mai înalt din clasă (n.r. râde). A fost un fenomen răspândit în familie, dar cu toate astea am început destul de târziu baschetul, cumva la întâmplare. Învățam la o școală cu program prelungit și nu puteam să ajung la baschet, terminând la școală la 5 iar antrenamentele începând de la 4. Ulterior școala a intrat în renovare și a trebuit să mă mut, am plecat la o școală cu program normal. Atunci părinții m-au întrebat dacă m-ar interesa să merg la o clasă cu profil sportiv. Eu credeam că acolo se fac tot felul de sporturi, ceea ce nu era o problemă pentru că eram pasionat de sport în general, jucam fotbal, baschet, handbal. Am mers la acea clasă și am aflat că era condusă de doamna profesoară Georgeta Vass, o legendă a sportului din Reghin, alături de soțul dumneaei, iar clasa se axa doar pe baschet. Așa am început, mai timid, să practic baschetul. M-am mutat după un an la BC Mureș unde, sub îndrumarea domnului profesor George Trif, am început să iau baschetul mai în serios.
ProBaschet: Cu toate acestea, în ciuda unui început timid, ai ajuns în Spania, unde ai jucat inclusiv în Euroligă. Cum ai simțit experiența acestor ani acolo?
Rareș Uță: Un scouter m-a invitat pentru niște tryouts după un Campionat European U16. M-a văzut că eram destul de înalt, sprinten, știam să driblez mingea. Așa am ajuns în Malaga. Acolo am făcut junioratul primii trei ani, după care am continuat tot acolo pentru încă trei, timp în care am mai fost împrumutat la alte echipe. O experiență extraordinară care mă definește ca sportiv. Sunt foarte recunoscător, deși a fost mai greu, mai ales pentru un copil la 14 ani, puțin mai naiv, plecat de unul singur într-o altă țară unde sunt multe lucruri diferite, de la cultură la educație. Competiția din cadrul echipei era la un nivel înalt. Un junior venit din afara Spaniei nu rezista mai mult de 2-3 ani, dacă nu făceai față era simplu să fii înlocuit. Sunt foarte mândru că am rezistat cât am rezistat, am muncit foarte mult, am tras de mine având un vis, un obiectiv. Am muncit pentru a ajunge acolo, ceea ce am și reușit, am jucat inclusiv în Euroligă, m-am antrenat cu niște jucători foarte buni, am realizat ce înseamnă baschetul de elită. Au fost niște ani foarte frumoși.
ProBaschet: Cum a fost întoarcerea în țară, când ai jucat la Cluj?
Rareș Uță: Sincer, nu știam la ce să mă aștept, nu mai urmăream campionatul din România. Eram focusat pe obiectivul meu de a juca în Euroligă. Veneam la Cluj într-o perioadă dificilă a carierei, trebuia să recunosc că cel mai probabil nu o să-mi îndeplinesc obiectivul de a fi un jucător cu o prezență constantă în Euroligă. Acel an la Cluj a fost un an greu pentru mine, inclusiv prin prisma pandemiei. Când a lovit pandemia nu știam ce se va întâmpla, dacă vom mai avea baschet. Deja mă apucasem de cursuri de programare, credeam că e gata cu sportul (n.r. râde). După acel sezon, am plecat la Pitești unde am văzut progrese spre finalul sezonului. Am realizat că pot să joc în Liga Națională și că pot avea o carieră frumoasă în România. După, am plecat la Sibiu și totul s-a schimbat.
ProBaschet: Urma să te întreb de perioada la Sibiu, sunt totuși trei ani unde ați făcut performanță.
Rareș Uță: Au fost niște ani foarte frumoși, sunt extrem de recunoscător pentru faptul că oamenii de acolo mă iubesc așa mult. Din start m-au primit cu brațele deschise și m-au ajutat. Mă refer în primul rând la suporteri, care încă mă salută și mă întreabă când mă întorc atunci când trec prin Sibiu, dar și la antrenori cât și întregul staff. A fost o perioadă în care au avut nevoie de mine, să joc, mai ales în primul an. Mi-am zis că am o oportunitate, să văd ce pot să fac, din ce sunt făcut și dacă pot să performez la acest nivel. Din fericire, am reușit. Am reușit acel loc trei la care nimeni nu se aștepta, după ce m-am întors de la Dinamo. Eram aproape să nu prindem top 10 și la final am ajuns pe podium. Următorul sezon a fost mai greu, am jucat și în Europa, dar a fost un an frumos, am făcut treabă bună.
ProBaschet: Ce ne poți spune despre această etapă a carierei la Vâlcea? Putem spune că este newcomer în Liga Națională, ați reușit practic să obțineți prima medalie în primul eșalon din istoria clubului.
Rareș Uță: Pot să mă laud că sunt un fel de specialist în locul trei (n.r. râde), mai am și de când jucam în Spania. Știam că mă alătur unui proiect nou, iar astfel că urma să întâmpin unele dificultăți normale, aceste “growing pains”. Inițial a fost destul de greu, lumea poate nu înțelege cât de dificilă este schimbarea pentru un sportiv. Sunt mândru de mine că am perseverat și că am reușit să mă integrez, să văd de ce are nevoie echipa și să contribui la performanța de sezonul trecut. Îmi place foarte mult la Vâlcea, sunt recunoscător fanilor, staffului, tuturor pentru primirea frumoasă și răbdarea pe care au arătat-o atunci, la început, când poate am avut unele meciuri mai slabe și nu eram acomodat pe teren. Sper să construim un proiect frumos, de succes, de aceea am și semnat pe mai mulți ani. Vrem rezultate și mai bune, să fiu sincer m-am cam săturat de bronz (n.r. râde), aș vrea ceva mai bun.
ProBaschet: Ce obiective ai în plan personal în viitor?
Rareș Uță: Cumva, am intrat într-o nouă etapă a carierei. Vreau, câți ani voi mai juca, sper că mulți, să îmi ating potențialul pe care îl am, să continui să fiu un om pe care echipa se poate baza în orice. Sincer, mi-e cam greu să separ obiectivele persoanle de cele ale clubului. Eu asta vreau, să avem o prestație frumoasă, să terminăm sezonul cu o medalie, avem șanse și în Cupa României și în Europe Cup. Cam la asta se rezumă, să ajut să ducem Vâlcea cât mai sus.
ProBaschet: Pe final, ne poți spune care consideri a fi cea mai mare realizare atât în baschet, dar și din afara lui?
Rareș Uță: În plan personal este categoric familia mea, cu cei doi copii, nimic nu se apropie de asta. Baschetbalistic, sunt multe lucruri de care sunt mândru. Sunt mândru de perioada din Spania, am reușit să mă impun într-un sistem foarte dur și să mă mențin acolo, alături de niște persoane mari în baschet. În România, cu siguranță medaliile de la Sibiu și Vâlcea arată performanțe cu care mă mândresc.
ProBaschet: Mulțumim mult pentru interviu, multă baftă la Echipa Națională!
Rareș Uță: Vă mulțumesc!
a consemnat Ștefan Giuroiu
