masca

Interviu: Dragoș Lungu – ”Cu muncă și răbdare, visele se pot împlini”

19 iul. 25

La 15 ani era deja convocat la lotul de seniori ai campioanei U-BT Cluj Napoca pentru care bifa 31 de partide și era considerat copilul minune al baschetului românesc. Un an mai târziu primea o bursă în Australia, la Global Academy din Canberra și vedea canguri pe geamul camerei din campus. Acum a plecat în Statele Unite ale Americii la University of San Diego și bate la porțile NBA. Este, pe scurt, povestea lui Dragoș Lungu, sportivul născut în Cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca. S-a apucat la baschet la 6 ani, inspirat de fratele său mai mare, Tudor, plecat cu bursă și el în USA. S-a bucurat de fiecare etapă a carierei, dar niciodată nu s-a mulțumit și a vrut mai mult.

Baschetbalistul de 21 de ani care deja a trăit pe trei continente a fost convocat, în premieră, la Naționala de seniori și visează să-i calce pe urme lui Ghiță Mureșan.

”Mulțumesc, Marcel Țenter!”

ProBaschet: De ce te-ai apucat de baschet? Cât de mult a contat că și fratele tău este baschetbalist?

Dragoș Lungu: Vreau să încep prin a menționa un antrenor care a fost punctul forte în dezvoltarea mea și care a crezut în mine când nimeni nu mă lua în considerare. Vreau să-i mulțumesc lui Marcel Țenter pentru că m-a luat sub aripa lui și m-a ajutat să trec peste toate obstacolele pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor și m-a antrenat la maxim. E un antrenor extraordinar și fără el nu eram nimic. Mulțumesc Marcel!! Cum m-am apucat de baschet… Eram mici și mai tot timpul eu și fratele meu le dădeam probleme părinților acasă așa ca tata ne-a dus la baschet să “scape” de noi, să ne consumăm energia altundeva. Fratele meu a contat foarte mult pentru mine, fiind un exemplu. Mă uitam la el, vedeam cât de mult muncește. M-a motivat să fac la fel și eu, având obiectivul să devin la fel de bun ca și el într-o zi. Acum eu sunt modelul pentru fratele meu mai mic în care am multă încredere că va deveni un jucător foarte bun.

ProBaschet: Pentru marea majoritate a jucătorilor români visul e să ajungă la U-BT. Tu la 15 ani erai deja convocat la echipa de seniori. Cum a fost acea perioadă?

Dragoș Lungu: Când am primit vestea că voi juca la U-BT am fost foarte bucuros și am luat-o ca pe o răsplată pentru munca pe care am depus-o. Știam că am făcut un pas mare în carieră, dar nu voiam să mă opresc acolo, ci voiam mai mult.

ProBaschet: Cum ai primit vestea obținerii unei burse în Australia, mai ales că erai primul european în acea postură?

Dragoș Lungu: Eram cu familia la masă și tata m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să merg în Australia. Eu categoric i-am zis că da și l-am întrebat de ce-ar întreba așa ceva. Mi-a zis că a primit un telefon, și că NBA Academy vor să mă dezvolte în continuare.

”Baschetul e baschet peste tot”

ProBaschet: Cum a fost viața la capătul pământului, foarte de parte de prieteni și familie? Ce te-a șocat acolo, cum ai reacționat, de exemplu, când ai văzut prima dată pe viu canguri?

Dragoș Lungu: M-am acomodat ușor, fiind unul dintre cei mulți internaționali care au venit la academie. Toată lumea era prietenoasă și m-am simțit ca într-o a doua familie. În prima săptămână îmi amintesc că mă trezisem într-o dimineață și dădusem jaluzelele jos. M-am speriat când am văzut o familie de canguri în curte.

ProBaschet: Cum e baschetul în Australia? Care sunt diferențele față de cel din România?

Dragoș Lungu: Unde am jucat eu în Australia se punea accent foarte mult pe disciplină și dezvoltare personală. Acolo am observat clar diferența față de România. În schimb jocul e la fel, baschetul e baschet peste tot la urma urmei.

ProBaschet: Cum a fost perioada la România Under 20, cu promovarea în Divizia A?

Dragoș Lungu: Am fost foarte bucuros că am reușit un așa rezultat important pentru România. M-am  bucurat să văd așa multă lume la meciuri, oameni care ne-au susținut. Vreau să-i mulțumesc antrenorului Tane Spasev pentru că a crezut în mine și mi-a dat libertate să joc jocul meu. Sper ca România să continue cu rezultate de genul și să fim în top în anii care vin.

”E o onoare să-mi reprezint țara”

ProBaschet: Cum ai primit vestea convocării la naționala mare și cum vezi tu faptul că multă lume te vede ca un viitor lider al României?

Dragoș Lungu: După ce s-a terminat campionatul României i-am scris lui Silvă (Selecționerul Naționalei României, Mihai Silvășan n.r.) că dacă are nevoie de mine, voi fi disponibil pentru lot vara asta. El m-a sunat imediat și mi-a confirmat convocarea. E o onoare să îmi reprezint țara. Am visat la momentul acesta de când eram mic, dar o spun iarăși, vreau mai mult. O să continui să muncesc, să cresc și vreau să fiu un jucător de bază al României în viitor. Vreau să inspir cât mai mulți mici baschetbaliști să muncească, să creadă în ei și să nu renunțe niciodată. Cu muncă și răbdare, visele se pot împlini.

ProBaschet: Cum vezi tu viitorul tău ca sportiv? Ai ajuns în Academia NBA, crezi că îi vei călca pe urme lui Ghiță Mureșan?

Dragoș Lungu: Doamne ajută! Eu încerc să-mi canalizez energia pe prezent și am încredere că rezultatele vor veni la rândul lor.

ProBaschet: Deja ai trăit pe trei continente. Unde te vezi la 45 de ani, în Europa, Australia sau America?

Dragoș Lungu: Am fost în locuri nemaipomenite și le-aș vizita din nou în viitor, dar nu-mi prea pasă unde voi trăi atâta timp cat sunt lângă familia mea.

ProBaschet: Mulțumim pentru timpul acordat și mult succes în continuare!

Dragoș Lungu: Mulțumesc și eu!


a consemnat Gabriel Cîrjaliu