Fiul discobolilor Nicoleta și Costel Grasu era deja campion la vârsta de 9 ani. Da, ați citit corect, nouă ani. Și fix la proba care i-a consacrat părinții, participanți la Jocurile Olimpice cu lotul național de atletism. Tot atunci a aruncat în văzduh pentru ultima oară farfuria zburătoare… și dus a fost. La baschet, adică la precizia inelului atârnat pe panou, dar și la dinamica și distracția jocului în echipă, cu prietenii. Pe la 12 ani deja înregistrase un record uluitor chiar și pentru juniori, din păcate neomologat însă, înscriind 92 de puncte! Mereu cu un cap mai înalt decât coechipierii și adversarii lui, cum povestește cu umor contagios (altă moștenire de familie), nu i-a fost greu să se impună rapid la toate loturile naționale de juniori și tineret, U16, U18, U20. Acum, e component de bază al selecționatei de seniori, cu care a făcut o excelentă partidă și împotriva Norvegiei, chiar pe 23 februarie, la Oradea, la o săptămână după ziua sa de naștere, promovând în fazele superioare ale calificărilor pentru CM 2027. A revenit la Dinamo în august 2022, acolo unde a și debutat la seniori încă de la 17 ani, după trei ani petrecuți la U BT Cluj-Napoca, iar sezonul acesta este chiar căpitanul echipei. Să ne înțelegem, la o echipă pregătită din iarnă de Roger Grimau Gragera, reputat antrenor venit în România de la Barcelona. Cel mai des e văzut evoluând ca pivot, pe ambele poziții, power-forward sau centre, dar spune că își dorește foarte mult să devină polivalent, dacă se poate să acopere orice post când e nevoie de el…
ProBaschet: Salut, Ștefan! Cum a fost meciul revanșă cu Steaua, de duminică?
Ștefan Grasu: A fost un meci bun pentru noi, pentru că am câștigat, chiar dacă a fost destul de greu la început. Ne-am redresat destul de repede jocul, colegii au jucat foarte bine, acum vorbesc în numele echipei. A fost o victorie meritată, am reușit să ne apărăm destul de bine, mai ales pe finalul meciului și tot pe final am reușit să înscriem și niște coșuri foarte importante, care au făcut diferența.
ProBaschet: Obosit după partida cu naționala împotriva Norvegiei (duminica trecută, 23 februarie) de la Oradea?
Ștefan Grasu: Da, și eu și Kuti (Nandor, și el de la Dinamo – n.r.). Am resimțit amândoi oboseala, n-am avut destul timp liber în comparație cu echipa (de club – n.r.) nici după meciul cu Norvegia, nici înainte de a pleca la lot. Toată echipa a avut șase zile libere, noi am avut doar trei și, da, se simte un pic de oboseală.
ProBaschet: Ați confirmat o performanță notabilă cu selecționata de seniori, calificare de pe primul loc al Grupei B. Cum veți aborda faza superioară a calificărilor pentru CM 2027?
Ștefan Grasu: Fără falsă modestie, pot spune că suntem foarte pregătiți mental pentru ceea ce urmează. Toată lumea este pe aceeași lungime de undă. Toți ne dorim același lucru, toți vrem să facem o fază superioară și mai frumoasă, să ne calificăm mai departe. Dar, nu plecăm cu obiectivul acesta de acum, plecăm cu gândul de a lua fiecare meci în parte, vedem ce se întâmplă la fiecare partidă. O să ne antrenăm foarte bine vara asta, să fim pregătiți din toate punctele de vedere. În august vom avea patru meciuri foarte importante, în faza a doua a precalificărilor.
ProBaschet: Cam pe unde vezi naționala peste cinci, șase sau chiar opt ani, sunteți încă foarte tineri?
Ștefan Grasu: Suntem toți de vârste apropiate și avem o echipă națională foarte unită, chiar ne înțelegem foarte bine unii cu alții. De-asta ne-a fost ușor să integrăm pe fiecare nou venit la lot. De exemplu, pe Denis Bădălău l-am băgat foarte ușor în echipă. La fel a fost și dățile anterioare, fiecare jucător tânăr s-a putut integra foarte ușor, atmosfera e una foarte plăcută. În perspectivă mai îndepărtată, cred că vom ajunge destul de sus. Cel mai important este să continuăm să creștem. La fel, ne dorim să continue și campionatul intern să crească, să se acorde mai multă încredere baschetbaliștilor români. Dacă nu primim încredere de la oamenii care sunt mai sus decât noi și care ne antrenează și ne ajută să creștem, nu avem nici noi cum să facem lucruri importante în plus față de ce am reușit până acum. Dacă se întâmplă lucrurile astea, nu are cum să nu crească și selecționata națională. Mai trebuie continuat și pe creșterea expunerii fenomenului în sine…
ProBaschet: Să revenim la competiția internă. Pe 8 martie mergeți la Cluj-Napoca. În turul sezonului regular ați obținut o surprinzătoare și spectaculoasă victorie, pe teren propriu (93-88 pe 11 noiembrie 2024). Ce așteptări aveți de la această partidă, UBT vine după o serie de victorii în competiția internă.
Ștefan Grasu: Noi, ne dorim să ne calificăm în play-off. Este foarte greu, trebuie câștigate aproape toate meciurile, deci să abordăm partidele din finalul acestui sezon regular ca pe nouă finale. Este foarte greu, dar niciodată nu vom merge cu gândul că pierdem. Vom încerca să câștigăm și vom vedea în timpul meciului dacă putem să facem asta sau nu. Vă dați seama, am jucat la Cluj trei ani de zile, știu ce înseamnă pentru ei să joci, mai ales acasă, cu o echipă care te-a bătut în tur. Adică vom întâlni o echipă mult mai motivată. Sunt sigur sută la sută că și ei vor da tot ce pot ca să câștige, dar și noi vom face la fel și sperăm să reușim noi.
ProBaschet: Dinamo pare încă în căutarea formulei ideale pentru sezonul următor. Principalul Grimau pare că se bazează pe tine. Continui alături de câinii roșii?
Ștefan Grasu: Nu se pune problema să plec, rămân la Dinamo, mai am încă un an contract aici. Eu îmi doresc foarte mult ca în primul rând să cresc valoric personal, să mă dezvolt, să pot fi un jucător mai polivalent, să pot ajuta echipa pe mai multe poziții la nevoie, în mai multe roluri dacă antrenorul are nevoie de mine, să reușesc să fac ceea ce-mi solicită. Cât despre echipă… Îmi doresc foarte mult să fie profesionalism în continuare…
ProBaschet: Acum vorbește căpitanul de echipă…
Ștefan Grasu: (zâmbește) Da… Să fie acel spirit al lui Dinamo cu care am crescut eu de mic. Deja suntem pe drumul cel bun. Au fost multe schimbări, poate chiar foarte multe și de-asta e și foarte greu pentru noi ca jucători să ne adaptăm și să ne omogenizem rapid jocul. Așa este când se schimbă ceva, la noi aproape totul, la jumătate de drum sau chiar mai repede, cum a fost și cu antrenorul principal. Începutul nostru de sezon nici n-a fost cel mai bun, mă refer poate și la pregătirea calibrată fizic pentru presezon… Dar sunt probleme care se pot rezolva. Trebuie continuitate și pentru asta trebuie să ai și un nucleu al echipei. Dacă se schimbă totul în fiecare an, este greu să ai continuitate. Majoritatea echipelor importante vedeți că au aceeași echipă, sau majoritatea jucătorilor importanți, de foarte mulți ani.
ProBaschet: Când ai spus de Dinamo pe care îl știi tu de mic, mi-am adus aminte ceva important. Pe la 12 ani ai stabilit un record a cărui legendă încă îți precede numele. Parcă 100 de puncte înscrise într-o partidă de juniori. Ce spanac ai mâncat înainte de meci?
Ștefan Grasu: (râde reținut) Da, 92 de puncte din 98 de aruncări sau 96, nu mai țin minte exact. Doar că nu se prea vorbește despre asta. Ce se întâmpla pe vremea aia… Prin 2000 cât? 2015? În România, pe atunci, nici nu se prea exploata atât de mult marketingul și nici nu era expunerea pentru baschet care este acum.
ProBaschet: Dar, ce meci a fost, între cine și cine?
Ștefan Grasu: Eram la CS Baller București, contra Slam, o echipă destul de top la juniori și…
ProBaschet: Păi și ce, ai jucat singur pe teren?
Ștefan Grasu: (râde cu poftă nedisimulată) Păi, numai eu aruncam la coș. Nu îmi mai amintesc atât de bine. Că în sezonul ăla eram deja cu un cap jumate mai înalt decât toată lumea și îmi era mult mai ușor să arunc, la un moment dat parcă veneau toate pasele la mine.
ProBaschet: Până a debuta la seniori ai înregistrat recorduri frumoase cam cu toate selecționatele. Spre exemplu, la U16, împotriva Danemarcei, în 2019. N-ai avut oferte de burse din țări cu baschet mai dezvoltat decât în România?
Ștefan Grasu: Ba, da. Uite, eu înainte să mă duc la Cluj am avut o șansă să plec în Germania, cu un contract de trei ani, perioadă în care urma să fiu și naturalizat și aș fi devenit cetățean german. Dar, am ales să fac pasul spre Cluj, echipa profesionistă cea mai bună din România, mai ales că atunci venise antrenor principal la ei Dusko Vujosevic. Eu, ca un copil doar cu aspirații și dorință nu știam practic ce înseamnă să fi la o echipă de seniori profesioniști. Nu știam că, la început, nu că nu ești privilegiat, nu ești atât de implicat în ceea ce se întâmplă și nici nu joci atât de mult. Eu nu aveam de unde să știu chestiile astea, pentru că eu până atunci am trăit numai juniorat în echipe în care am fost mereu sportiv important. A fost o trecere foarte grea pentru mine, dar, paradoxal, destul de ușoară, în același timp, datorită fizicului meu. Pentru mine a fost foarte bine, pentru că nu mi-a fost atât de greu să fac trecerea, poate chiar de la 16 ani, de la juniori la seniori, pentru că fizic eram deja suficient de dezvoltat încât să pot face față adversarilor, mai experimentați. Na, când joci împotriva unor jucători de 30-35 de ani, căliți, trecuți prin viață…
ProBaschet: Cum e acum, la 22 de ani? La mulți ani, apropos, că încă nu e atât de târziu să-ți urăm!
Ștefan Grasu: Mulțumesc, mulțumesc! E ok, încerc să progresez permanent, atât pe parte tehnică, cât și pe cea fizică. Eu nu îmi propun să fiu acum cel mai bun jucător, să dau mâine, nu știu, 30 de puncte pe meci, nu vreau mâine să câștig campionatul neapărat… Vreau de la mine, de la meci la meci și de la an la an, progres, pentru că asta mi se pare cel mai frumos în viață, nu doar în viața sportivă, ci în general.
ProBaschet: E reconfortant să observ că transmiți foarte multă încredere în baschetul românesc…
Ștefan Grasu: Eu chiar am o încredere foarte mare pentru că sunt sută la sută sigur că avem foarte mult talent în țara asta. Foarte mult talent care trebuie doar șlefuit. Sunt foarte mulți băieți care își doresc să facă baschet, își doresc să muncească în domeniul ăsta. Baschetul a crescut foarte mult în România de ceva ani. Eu nu cred că prima ligă din România era atât de puternică atunci când am ajuns eu prima dată la seniori. Adică acum, mai ales sezonul acesta, ai cel puțin cinci-șase echipe care se bat de la egal la egal cu oricine pentru titlu, chiar și cu Clujul, despre care majoritatea cred că este favorită anul acesta, sau cu Oradea. Sunt echipe care atunci când joacă nu ai de unde să știi dinainte cine câștigă. Ia, uite, Cupa României, câștigată de Voluntari cu victorii pe linie, spre exemplu, inclusiv împotriva Clujului și Oradei.
ProBaschet: Și cu evoluții solide ale multor baschetbaliști români. Uite, cum ar fi Olah, colegul tău de la națională…
Ștefan Grasu: Da, da, da, și el, și alții. Fără români, campionatul acesta n-ar putea crește, nici n-ar mai fi la fel de atractiv pentru un public tot mai larg. Lumea critică uneori foarte ușor jucătorul român, dar nimeni nu știe ce e în spatele fiecărei situații în parte. Unii sunt fără încredere în ei. Unii chiar nu primesc încredere de nicăieri. De-asta am spus că depinde totul și de ce-și doresc și conducătorii din acest sport să facă. Văd cu bucurie că se dă tot mai multă încredere baschetbaliștilor români care evoluează la echipele lor, mai ales naționalei. Vom vedea și cu regula, de la anul, dacă va fi cu doi români în teren sau va rămâne ca acum, cu un român. Pe mine nici nu prea mă interesează chestia asta atât de mult. Atâta timp cât muncești, ai un țel și vrei să ajungi undeva, eu nu cred că te poate împiedica cineva, sau o regulă… Și anul ăsta, noi, Dinamo, jucăm în majoritatea timpului cu doi români în teren. Am un meci bun? Da, joc, poate, 30 de minute. Am un meci mai slab? Joc 14, nu e supărare. Adică este normal, nu poți fi în fiecare zi de meci cel mai bun jucător, cu cel mai bun randament permanent, mai ales la vârste mai fragede e mai greu, apar natural periodic sincope.
ProBaschet: Înainte să încheiem acest interviu, cu promisiunea că ne vom mai auzi și întâlni, nu mă pot abține să te întreb de ce ai renunțat la disc tocmai când ai devenit campion?
Ștefan Grasu: (iar zâmbește) Campion am fost la aproape toate competițiile la care am participat atunci, dacă țin bine minte, cu excepția unui campionat de iarnă parcă… La disc și la bilă (greutate – n.r.), că am făcut și aruncare cu bila. Atletismul a fost primul meu sport, na, cel care i-a consacrat și pe părinții mei. Dar, niciodată nu mi-a plăcut să fiu în umbra acestui nume, pe care îl port mulțumită lor. Evident că îmi place din ce familie vin, respect enorm ce au reușit ai mei în carierele lor, dar nu vreau să fac același lucru pe care l-au făcut ei. Pentru mine a fost un pic și ca o povară acest nume, o presiune sau o obligație de a te ridica la cele mai mari așteptări ale celorlalți, deși nu mi-a spus nimeni, măi, fă asta, atletism, disc ca și ei. Apoi, pentru mine a devenit și cam plictisitor și m-am dus la baschet pentru că, na, eram mare, foarte mare pentru vârsta mea de atunci și am vrut să văd ce se întâmplă, cum e… Apoi am descoperit că îmi place să fiu într-un colectiv, să stau cu prietenii, să-mi fac și alți prieteni și asta a fost.
ProBaschet: Bine. Mulțumim pentru timpul acordat și mult succes, în continuare!
Ștefan Grasu: Cu plăcere! Mulțumesc și eu. Serios, chiar mi-a plăcut dialogul.
A consemnat: Adrian PANĂ
