Probaschet: “Voiam să începem prin a vorbi un pic despre cum te-ai apucat tu de baschet. Știu că ambii tăi părinți au jucat. A fost și cuvântul tău acolo luat în considerare? Sau a fost ceva în genul <<dacă ai mei au făcut-o, trebuie să o fac și eu neapărat?>>”
Titus Nicoară: “Eu am jucat tenis la început, o perioadă până pe la 14 ani. Practic, baschet făceam doar, să zic așa, ocazional. Clar am fost tot timpul pe lângă părinți în zona baschetului, dar serios de baschet m-am apucat doar după examenul de capacitate, când am terminat clasa a opta, când am avut de ales între tenis și baschet.”
Probaschet: “Vorbind de sacrificii în sport, ți se pare că a fost greu să faci două sporturi concomitent. La urma urmei sunt două sporturi destul de antrenante.”
Titus Nicoară: “A fost greu, dar știi cum e, când ești copil nu prea te simți solicitat. Ai energie pentru mai multe activități. Baschet nu făceam chiar așa mult. Mergeam la turnee, la junior trei, la junior doi, dar nu făceam chiar așa multe antrenamente. Tenisul era tot sportul principal. Făceam antrenamente zilnic și chiar vara de două ori pe zi.”
Probaschet: “Aventura ta în baschet cum a început?”
Titus Nicoară: “Baschetul l-am început cu domnul profesor Oprea. A venit în liceul nostru, să recruteze copii. Cumva el mă știa de la părinții mei. Fac generația ‘88. Din acea generație suntem mai mulți copii de baschetbaliști. Voia să antreneze acea generație. Știa că va fi una de succes, că are șanse mari să creeze o echipă bună. El mi-a pus prima oară mingea de baschet în mână în cadrul unui antrenament serios, nu era doar de distracție.”
Probaschet: ”Ai debutat la seniori cu Oradea. Ai fost coleg atunci, în perioada 2005-2007 și cu Andrei Mandache, și cu actualul președinte Șerban Sere. Cum a fost atunci debutul la seniori?”
Titus Nicoară: “Oradea nu mai avea echipă de seniori în acel moment. Ei au luat foarte mulți juniori, jucători retrași din activitate sau pe final de carieră. Am jucat un an în Divizia B, iar al doilea an deja am promovat în Divizia A, alături de Șerban Sere, de Mandache, de Gabi Viciu, de Petea și de alți juniori din Oradea. A fost o experiență interesantă, era alt nivel, de la juniori la Divizia B. Chiar dacă era Divizia B, erau alte antrenamente, totul era mai profesionist.”
Probaschet: “După ai plecat în Austria, la Traiskirchen. Cum ți s-a părut peste hotare?”
Titus Nicoară: “Când am terminat liceul, practic, după doi ani în Divizia A, la Oradea nu prea jucam, și îmi doream foarte mult să încerc o experiență afară, pentru că îmi doream să joc, mai mult decât orice. Consider că la acea vârstă, la vârsta fragedă de 18-19 ani, este foarte important să joci, să ai meciuri, să capeți experiență, ar în România consideram că nu am această șansă. Atunci am plecat la Viena, practic lângă Viena este această echipă. A fost o experiență foarte bună pentru mine, pentru că eram și destul de aproape de casă. În același timp, a fost o echipă cu destul de mulți tineri talentați. Jucam în prima ligă, am ajuns până în semifinală. Era o atmosferă plăcută, era energie bună, și chiar au fost doi ani reușiți pentru mine.”
Probaschet: “Te-ai repatriat, după, la Mediaș, unde, dacă nu mă înșel, ai câștigat alături de colegii tăi două cupe ale României. Cum a fost pentru tine toată perioada aceea de patru ani la Mediaș?”
Titus Nicoară: “Cred că a fost cel mai important pas din cariera mea. Deja nu mai eram copil. Îmi doream să mă întorc în România, dar aveam acea ezitare în continuare că poate nu o să joc atât de mult, deoarece nu exista regula cu jucătorii autohtoni în teren. Veneau tot mai mulți străini în România. Mi s-a oferit șansa să joc la Mediaș, să joc foarte mult la o echipă care în fiecare an se bătea pentru primele patru poziții. Au fost patru ani foarte buni, am câștigat două cupe, am jucat semifinală în fiecare an. Atunci, cumva, m-am maturizat și, cumva, m-am definit ca jucător. Am căpătat experiență, am căpătat încredere în forțele mele, încrederea că pot juca la un nivel bun.”
Probaschet: “Poți să îmi vorbești despre experiența europeană cu Mediaș? A fost prima de acest gen din cariera ta.”
Titus Nicoară: “În ultimul an, la Mediaș, alături de Marcel Țenter, am avut un an foarte bun în cupele europene. Am bătut-o pe Khimik, am câștigat cu Karşiyaka, echipă care urma să devină campioana Turciei. A fost experiență foarte bună. Am jucat pentru calificare în primele 8, lucru foarte mare pentru Mediaș în acel moment. Să joci în cupe europene este tot timpul plăcut. Întâlnești alte stiluri de joc, alte echipe din alte țări, jucători foarte valoroși pe care mai târziu ajungi să îi recunoști la televizor.”
Probaschet: “Când ai ajuns la Oradea, ai jucat și în Basketball Champions League. Cum se compară cele două competiții?”
Titus Nicoară: “Champions League-ul devine mai puternic, încet-încet. La acel moment, Euro Challenge-ul era a treia competiție, după Euroleague și EuroCup. Cu Oradea am jucat foarte mult în 2017 în Champions League, am jucat trei tururi de calificări, după aceea am jucat o grupă de opt echipe. Am jucat cu campioana Finlandei, campioana Ucrainei, multe echipe din Rusia. Ne-am întâlnit, parcă și cu Karşiyaka, din nou. A fost o nouă aventură, o performanță istorică pentru Oradea, am mers mai departe după trei tururi preliminare. Am mers și în EuropeCup atunci, dar am pierdut contra unei alte echipe din Turcia.”
Probaschet: “Pe lângă aceste două powerhouse-uri, dacă vrei să le spunem așa, ale baschetului românesc din perioada recentă, ai ajuns la Steaua. Cum a fost toată experiența, fiind în mai multe rânduri aici?”
Titus Nicoară: “Prima experiență a fost cea mai reușită, după Oradea, pentru că era o echipă relativ nouă. Am reușit să jucăm finala mică în primul an iar în al doilea an am jucat EuroCup, care pentru mine, cel puțin, a fost cel mai înalt nivel unde am jucat, vorbind de competiții inter-cluburi. EuroCup este o competiție mult și peste Champions League, din punctul meu de vedere, iar acea experiență, cu siguranță, și-a lăsat amprenta asupra mea. Am fost un jucător foarte valoros. Am jucat cu Unics Kazan, am jucat împotriva lui Keith Langford care următorul an avea să fie coșgheterul Euroligii. A fost o experiență plăcută pentru mine. Cum am zis, a fost cel mai înalt eșalon al competițiilor de club în care am jucat.”
Probaschet: “La nivel de națională, putem să spunem că Europeanul din 2017 a fost cea mai bună perioadă de la lot?”
Titus Nicoară: “Cu siguranță a fost cea mai bună perioadă pentru că după 10-15 ani de lot național, juniori plus seniori, a fost cumva o încununare a muncii și a rezultatelor mele. Cu doi ani înainte am pierdut calificarea în ultimul meci. Puteam să obținem calificarea pe teren, care, din punctul meu de vedere, ar fi fost un rezultat istoric pentru echipa națională a României, când am jucat în grupă cu Suedia, Letonia și Slovacia, dacă nu mă înșel. Am pierdut calificarea în ultimul meci. Am jucat amicale și cu naționala Greciei. Multe meciuri unde am întâlnit adversari foarte buni.”
Probaschet: “În prezent ești la Voluntari. Deja, sezonul acesta, aveți două trofee, ați câștigat Cupa României și ENBL. Cum ți se pare în prezent toată atmosfera de la Voluntari?”
Titus Nicoară: “Am avut și momente mai grele acest sezon dar cu siguranță aceste trofee, ne-au dat încredere. Prima oară Cupa României, unde am reușit să învingem Cluj și Oradea, un rezultat nu neapărat neașteptat, dar clar nu eram printre favoriții competiției. Mi-a dat încredere acest trofeu. După aceea, în ENBL, la fel, anul trecut, am jucat finala, dar anul acesta am reușit să ducem treaba până la capăt. Am câștigat cu Bratislava la ei acasă, în semifinale, contra echipei gazdă, iar în finală, i-am învins pe cei de la Newcastle, cu care am pierdut în faza grupelor. Aceste trofee, clar, ne dau încredere și ne obligă să fim pregătiți pentru ultima parte a campionatului, mai ales că lupta este foarte deschisă. Sunt foarte multe rezultate surpriză în ultimele etape.”
Probaschet: “Ai vorbit foarte mult despre tenis, ai practicat sportul. De ce tenis?”
Titus Nicoară: “Când ești copil, practici mai multe sporturi. Am făcut înot, după aceea am trecut la tenis și pot să spun că m-a atras faptul că, practic totul depinde de tine. Un sport de echipă e mai entertaining, colegii se ajută reciproc, e mai spectaculos, de-aia am și ales baschetul până la urmă. Tenisul e bun pentru psihic, depinde de tine, te ridici singur în anumite momente și este un sport destul de elegant.”
Probaschet: “Spune-mi, care crezi că a fost cea mai mare realizare a ta în baschet și cea mai mare din viața personală.”
Titus Nicoară: “Bună întrebare (râde). Stai să mă gândesc puțin. Baschetbalistic, am avut campionatul european în Divizia B la 18 ani. Am fost la Sibiu cu juniorii. Era prima promovare în Divizia A la nivel de juniori în România. Cu un an înainte am ieșit pe ultimul loc. Când ne-au spus cei de la Federație că trebuie să luăm primul loc am fost puțin șocat, dar am reușit promovarea prin muncă și încredere. După aceea, au fost cupele de la Mediaș, foarte importante, erau primele trofee. Finala de la Oradea cu siguranță a fost un moment pe care-l voi ține minte toată viața pentru că am jucat cu sala plină. Ploieștiul era o echipă senzațională în acel moment și am pierdut 3-2. Participarea în EuroCup cu Steaua, pot să-ți spun că a fost, din nou, un achievement în acel moment și, cu siguranță, trofeele din acest an pentru că, după mulți ani, e plăcut să câștigi din nou trofee și să vezi că poți să participi și să fii activ și să-ți aduci contribuția. În plan personal, familia, copilul, băiețelul meu, cred că este cea mai mare realizare.”
Probaschet: “Cel mic practică vreun sport?”
Titus Nicoară: “Da, practică de toate. A făcut fotbal, înot, karate. Nu consider că trebuie împins neapărat către baschet. Dacă va avea această pasiune, o va urma singur. Nu îl voi forța să facă un sport anume. Consider că e bine să avem copii care să facă orice sport și să nu stea tot timpul în casă. Acesta e cel mai important lucru.”
Probaschet: “Titus, mulțumesc mult pentru timpul acordat și multă baftă în continuare.”
Titus Nicoară: “Vă mulțumesc și eu.”
a consemnat: Ștefan Giuroiu
