15 sate și aproape 11.000 de locuitori are comuna prahoveană Valea Călugărească. Până acum câțiva ani, singura activitate sportivă era făcută de echipa locală de fotbal, care activează în Campionatul Județean Prahova. Din 2020, însă, la inițiativa unui om inimos, fiu al satului, Cosmin Nicolescu, s-a născut un club de baschet. Și a funcționat. Copiii au luat cu asalt sala de sport a Liceului Agricol Valea Călugărească și acum zeci de juniori și junioare din comună, dar și din Ploiești și chiar Târgoviște vin la antrenamente și participă la competiții regionale și naționale. Lui Nicolescu i s-a alăturat și un tehnician dedicat și cu mare experiență la nivel de copii și juniori, Flavius Tace, membru al Colegiului Central al Antrenorilor și absolvent al Facultății de Matematică și Informatică din Cadrul Universității Transilvania Brașov. Flavius are și un club privat de baschet, la Ploiești, T Pack, dar acum își petrece marea parte a timpului la Valea Călugărească. Ca printr-un miracol, rezultate muncii lui Nicolescu și Tace au venit relativ repede, un titlu vicecampiană națională la Under 15 feminin la baschet 3×3 și două calificări consecutive la Turneul Final al baschetbalistelor născute în 2011. De altfel, clubul prahovean va organiza ediția din acest an a Turneului Final Under 14 rezervat fetițelor, fază la care s-au calificat 12 echipe din România.
Flavius Tace a acceptat propunea de a antrena la Valea Călugărească acum un an și jumătate și spune că nu regretă:
”Da, era în vara anului 2023, băiatul meu avea un an și jumătate și am decis să pun puțin pe hold activitatea de la clubul privat de baschet de la Ploiești și să mă dedic mai mult activității de tată. Atunci a venit propunerea de la Valea Călugărească. Aveam 12 naționale la activ, dar am acceptat imediat. Sincer, m-a încântat pasiunea domnului Nicolescu. Îți dai seama că fiind de acolo din comună îi știe pe toți copiii, baschetul a devenit rapid foarte popular. În plus, am văzut un mare avantaj în disponibilitatea sălii. Chiar mare avantaj, îți dai seama cum e la un club privat din Ploiești și cred că din multe locuri din România, te antrenezi pe pozițiile care rămân libere, dacă rămân. E o sală cum am mai văzut la Voluntari și pe la Iași, cu 180 de locuri în tribună, sală spațioasă. M-am apucat de treabă, am ajuns la cinci antrenamente săptămânale, vin copiii la baschet, asta e cea mai mare satisfacție.”
Tehnicianul care are Licență A, a pus și o condiție, să nu antreneze fete. Dar…
”Recunosc, așa am zis, că nu antrenez fete. Nu mă vedeam. S-a întâmplat pur și simplu, fetițele au văzut antrenamentele băieților și uite așa, m-au convins să iau și grupe de fete. Am zis eu că nu voi antrena niciodata echipe feminine, dar acum nici nu mă gândesc să renunț vreodată. Știu că sunt antrenori care spun că e mult mai dificil la fete și eu credeam asta. Nu e așa, e mai ușor. Fetele din zona rurală au un mare respect pentru profesori, pentru antrenori. În plus, fetele de la țară, cum se spune, au nativ motricitate, îți dai seama că de mici se urcă prin copaci, sar garduri, joacă mai mult jocurile copilăriei, nu e ca la oraș unde majoritatea stau cu ochii în telefoane sau laptopuri. Problema e dacă se ceartă, la ele cearta durează și șase luni (râde n.a.). La băieți e altfel, se ceartă, se mai și căpăcesc, dar până seara se împacă.”
Flavius Tace ne povestește și cum a apărut, de fapt, clubul de la Valea Călugărească:
”Poveste e publică, domnul Nicolescu discuta într-o seară cu fata dânsului care i-a spus că vrea să facă baschet și punct! Că vrea să facă baschet ca fratele ei, Mihnea. Domnul Nicolescu s-a conformat, a pus coșuri de baschet la toate școlile din comună și e comună mare… Și uite așa, din aproape în aproape s-a născut acest club care acum este renumit în toată țara. Este un proiect bazat pe sinceritate, pe seriozitate. A făcut baschet din nimic, mereu îi spun. Nici nu știu ce face exact, știu că este inginer pe la București. Eu fac voluntariat, dar mă bucur că fac ce îmi place cel mai mult, iubesc baschetul. În cursul săptămânii vin la antrenamente la Valea Călugărească, iar finalurile de săptămână merg la competiții naționale și regionale. Și meditații la matematică. Dacă nu mor, o să pot să țin ritmul, sunt convins. E clubul comunei, are identitate, să vezi cum vin oamenii, cu mic, cu mare, la meciuri. Noi suntem echipa de la țară. Când jucăm în orașe auzim cum se spune din tribune că au venit și țăranii. Eu mă folosesc de asta, așa reușesc să îi motivez și mai tare pe copii.”
Când vine vorba despre planurile pe termen mediu și lung, matematicianul Flavius Tace răspunde fără ezitare:
”Principalul obiectiv este ca pe viitor să avem o echipă de seniori sau senioare în Liga 1. Acolo eu sunt sigur că ne putem permite, în eșalonul al doilea al României. Să nu crezi că e ușor, baschetul a devenit un sport costisitor. Eu am calculat, părinții fiecărui copil scot din buzunat lunar 600-800 lei și e mult. Gândește-te că pentru oamenii din Valea Călugărească opțiunile în comună nu sunt multe dacă nu lucrează la Ploiești și București. Aici ai un magazin, un bar sau lucrezi la un magazin sau un bar, ce altceva să faci… Și vorbind de obiective, la Grupa de 2011 avem o echipă foarte, foarte bună. Eu cred că în câțiva ani multe dintre fetițe vor putea să joace la echipe din primul eșalon. Mai e mult până atunci, la fete în special pot apărea multe obstacole, să se îndrăgostească sau pur și simplu să nu își mai dorească să facă baschet. Asta nu mai depinde de noi.”
În perioda 23-27 aprilie, clubul de baschet de la Valea Călugărească va organiza Turneul Final B al Campionatului Național U14 Feminin, cel mai mare eveniment sportiv organizat vreodată în mediul rural. Se poate și cu bani puțini? Flavius spune că se poate:
”Au fost propuneri de la mai multe cluburi. La noi a contat faptul că aproape totul este gratuit. Avem sala pe care o punem la dispoziție și o altă sală, la Urlați, la 7 kilometri distanță. Facem tot ce putem pentru organizare. Eu sunt matematician, acum lucrez la tabele, avem și sprijin din partea Primăriei Valea Călugărească. Pentru noi este un mare avantaj că jucăm acasă. Îți dai seam ce însemnă să mergem atâtea zile într-un oraș. Cazare, mâncare, chirie la săli… În plus, le facem și o mare bucurie oamenilor de aici din comună, o să fie arhiplină sala.”
a consemnat Gabriel Cârjaliu
