CS Rapid București 87-84 CS Vâlcea, etapa 24 LNBM
Sâmbătă seara am scris cronica meciului. Am vorbit despre puncte, despre ritm, despre ce a funcționat și ce nu. Nu am scris despre arbitraj. Am ales să revedem meciul fază cu fază, fără emoție, fără presiunea momentului, cu ochii pe fiecare decizie a brigăzii. Ce am găsit ne-a convins că tăcerea nu mai e o opțiune.
Există meciuri pe care le pierzi o singură dată pe tabelă, dar de două ori pe teren. CS Vâlcea a trăit exact asta sâmbătă seara, cedând în fața Rapidului cu 84-87. Trei puncte diferență. Atât. Trei puncte într-un meci în care echipa vâlceană nu s-a bătut doar cu cinci adversari, ci cu opt. Pentru că pe parchetul din Râmnicu Vâlcea, alături de cei cinci jucători ai Rapidului, au evoluat și trei oameni în gri care au decis că fluierul lor e un instrument cu o singură notă.
Doi dintre ei, Stoica și Cotrobaș, poartă pe piept ecusonul FIBA. Federația Internațională de Baschet, cea care ar trebui să garanteze un standard. Standardul ăla a murit la Vâlcea, și nimeni nu s-a obosit să îi facă pomana.
Am analizat meciul fază cu fază. Am numărat, am revăzut, am verificat. Douăzeci și cinci de decizii eronate, toate în defavoarea Vâlcii. Nu una, nu două, nu zece. Douăzeci și cinci. Și nu vorbim de faze interpretabile, de acelea pe care le poți discuta la o cafea cu argumente pro și contra. Vorbim de faze pe care le vede și bunica ta din rândul 12, cu ochelarii de citit uitați acasă.
Într-un meci decis la trei puncte, 25 de decizii eronate într-o singură direcție nu sunt un accident. Sunt o sentință.
Nouă faulturi comise de Rapid, ignorate complet. Penn îl lovește pe Lecomte și arbitrii decid abatere de 24 de secunde, pentru că, desigur, când ești faultat și nu mai apuci să arunci la coș la timp, vina e tot a ta. Lypovoyy îl lovește pe Uță, de două ori, în acțiuni diferite, și fluierul tace. Gavriloaia face același lucru cu Lecomte și cu Tohătan. Gheorghe îl faultează pe Tohătan. Fometescu pe Pickney. Sullivan pe Nicoara. În niciuna din aceste faze nu se aude un sunet din gura vreunuia dintre cei trei domni cu ecusonul pe piept.
Trei faulturi ofensive ale Rapidului, ignorate. Sullivan îl împinge pe Casale. Sullivan îl doboară pe Tohătan. Jevtovic îl mută din drum pe Pickney cu un screen ilegal pe care îl vezi din parcare. Niciun fluier.
Zece faulturi acordate greșit împotriva Vâlcii. Forbes primește fault la Penn. Tohatan la Lypovoyy, de două ori, și la Penn. McCaffery la Lypovoyy și la Jevtovic. Nicoara la Jevtovic. Lecomte la Gheorghe. Casale la Lypovoyy și fault ofensiv la Markovic. Pickney fault ofensiv la Gheorghe. Fiecare fault fantasmă e o posesie pierdută, o aruncare liberă cadou pentru Rapid, un cui bătut în sicriul sportivității.
Un fault antisportiv evident, ignorat. Markovic îl lovește pe Casale într-o acțiune fără niciun efort de a juca mingea. Regulamentul e clar. Arbitrii nu sunt.
Un out inventat de brigada FIBA. Forbes primește în poziție regulamentară, înscrie, dar coșul este anulat pe motiv de out.
Și dacă restul meciului a fost un exercițiu de răbdare, ultimul minut a fost o lecție despre ceea ce se întâmplă atunci când arbitrii decid soarta partidei.
McCaffery primește fault la Jevtovic într-o fază în care contactul e fabricat. Apoi Osborne comite abatere de pași, vizibilă cu ochiul liber, ca pe un teren de handbal, și brigada FIBA tace. Într-un meci cu trei puncte diferență. În ultimul minut. Cu toată sala privind.
Trei puncte diferență. Câte aruncări libere a primit Rapid din cele 25 de faze? Câte puncte au venit din posesii furate de fluier? Matematica e simplă. Într-un meci decis la limită, arbitrajul nu a fost un factor marginal. A fost factorul.
Ciprian Stoica arbitrează meciuri internaționale. Vlad Cotrobaș la fel. Amândoi sunt validați de FIBA să conducă partide la nivel european. Și totuși, într-un meci de campionat intern, prestația lor a fost de un nivel care ar fi stârnit controverse și într-un meci de juniori.
Nu vorbim de o eroare. Vorbim de un tipar. Douăzeci și cinci de faze, toate într-o singură direcție, nu sunt o coincidență. Sunt fie incompetență de proporții istorice, fie ceva mult mai grav, pe care nu avem dreptul să îl spunem, dar avem datoria să îl gândim.
CS Vâlcea a pierdut meciul. A pierdut la trei puncte, într-o seară în care a jucat și împotriva propriilor arbitri. Într-o ligă serioasă, 25 de faze eronate ar genera o anchetă. În Liga Națională, va genera probabil o batistă pentru a acoperi țambalul. Pentru că așa funcționează baschetul românesc: în liniște și cu mizeria ascunsă sub covor.
Stoica, Cotrobaș și Bukuresti au plecat din Vâlcea probabil convinși că au făcut o treabă bună. Douăzeci și cinci de faze spun altceva. Și trei puncte pe tabelă spun restul.
a consemnat Ezra Meron
