Cristian Achim este genul de om de sport care preferă să spună lucrurilor pe nume, cu riscul de a-și atrage critici, chiar și celebrele înjurături românești. Este de 16 sezoane antrenor principal la Oradea, record absolut la un club din România care face performanță și spune că nu se gândește niciodată la o nouă provocare, preferă să trăiască prezentul și să își dedice cea mai mare parte a timpului baschetului. Despre realizările din acest sezon, dar și despre marea dezamăgire puteți citi în interviul următor, acordat de Achim în exclusivitate pentru ProBaschet, în timp ce parcurgea drumul dintre orașul natal, Râmnicu Vâlcea și orașul adoptiv, Oradea.
Probaschet: Domnule profesor, cum ați caracteriza parcursul echipei de până acum?
Cristian Achim: Pentru mine este un parcurs peste așteptări, sincer. Suntem pe primul loc al clasamentului, avem șanse mari să terminăm sezonul regulat aici, dar asta nu are o mare relevanță. E bine pentru moralul nostru, ne dă avantajul propriului teren în play-off, dar și acesta este un avantaj fragil. Avem trei înfrângeri, toate în condiții speciale, nu revin asupra lor și nici nu le găsesc scuze. Să nu credeți că exagerez, eu înainte de fiecare sezon am ca obiectiv să ajungem în play-off, dacă nu ajungem acolo e o mare problemă. Apoi îmi propun să ajungem în primele patru echipe, totul pas cu pas. Ca o concluzie, e bine ce am făcut până acum, dar contează mai mult cum vom continua.
Probaschet: A fost și Cupa României un obiectiv pentru Oradea?
Cristian Achim: Nu, nu am avut ca obiectiv câștigarea Cupei României. Normal că dacă ajungi în finală vrei să o câștigi.
Probaschet: Dar deziluzia sezonului, sau e prea devreme să vorbim despre așa ceva?
Cristi Achim: Nu e devreme. Marea deziluzie este că am ratat calificarea în primele 8 în FIBA Europe Cup. Am avut și un ghinion fantastic. Era marea mea dorință să ajungem în sferturile de finală, era un cadou mare pentru suporterii echipei care vin la sală meci de meci și care își doreau asta.
Probaschet: Care sunt surprizele campionatului de până acum? Care credeți că sunt echipele pe care le vedeați mai sus în clasament?
Cristian Achim: Vâlcea e cea mai mare surpriză, fără doar și poate. Au o echipă bună, solidă, au demonstrat că își merită locul și țineți cont, este o echipă fără istorie. Cu atât mai mult performanța este una mare pentru ei. Important este să reușească să se mențină acolo. O să spuneți că nu a convins cu Petrolul, eu vă spun că o echipă e cu adevărat mare când joacă mai prost și câștigă. De partea cealaltă, vedeam Dinamo în play-off, au un buget bunicel, au tradiție, au avut un antrenor cu nume, probabil cel mai cunoscut personaj care a antrenat în România. Grimau a câștigat ca jucător Euroliga, a antrenat Barcelona. Și Sibiul credeam că ajunge în play-off, un oraș cu o tradiție enormă în baschetul masculin românesc.
Probaschet: Ce șanse sunt să vedem și în acest sezon finala clasică CSM Oradea vs. U-BT Cluj-Napoca?
Cristian Achim: Greu de spus. Eu cred că echipa momentului din LNMB este CSO Voluntari. Serios vorbesc. Oamenii de acolo au demonstrat ce era de demonstrat până acum. Până la urmă în Cupa României ne-au bătut și pe noi, au bătut și Clujul, asta spune multe. Pe de altă parte, au câștigat o cupă europeană, o să spuneți că ENBL nu e o competiție de mare valoare. Eu vă spun că au câștigat o cupă europeană și asta nu e deloc ușor. Ce e al lor e al lor. Să vedem ce o să fie, după calculele de acum noi vom juca în play-off cu ei și nu o să ne fie deloc ușor dacă aceste calcule se mențin.
Probaschet: Care e secretul să rămâi 16 ani la o echipă de top?
Cristian Achim: E o discuție lungă de tot. Și eu analizez acest aspect și nu de acum. Nu am un secret. Se explică, poate, prin faptul că muncesc ca un dement zi de zi. Nu este singurul factor, majoritatea antrenorilor care ajung în LNMB muncesc mult. Sunt mulți factori, e important alături de cine muncești. O echipă nu înseamnă doar antrenorul și jucătorii. O echipă face performanță dacă toate rotițele se învârt cum trebuie, de la conducătorul clubului până la femeia de serviciu. Să nu o luați ca pe o laudă, nu așa trebuie să sune, dar marea realizare la Oradea este că reușim să ne menținem la nivel înalt de zece ani. Eu am mai spus-o și o repet, la Oradea nu primul titlu a fost cel mai important, al doilea a fost! Se întâmplă să termini pe primul loc după un cumul de factori, să ai și noroc, să profiți de o anumită conjunctură. Important este să confirmi! Nu bugetul face totul, nu rezolvi tot nici dacă aduci cel mai bun antrenor din lume și ai cel mai mare buget. Exemplele sunt multe. Vă dau unul elocvent. În opinia mea cel mai bun antrenor din Europa este Željko Obradović. Are nu mai știu câte titluri în Euroligă. Eu am participat la multe cursuri, dar cele susținute de Obradović sunt din altă ligă, nu se pot compara cu nimic. Antrenează la Partizan Belgrad, echipă care are un buget asemănător cu Steaua Roșie Belgrad, dar a câștigat un singur titlu și a ajuns o singură data în play-off-ul din Euroligă, unde au fost eliminați de Real Madrid. Mai mult, dacă luăm bilanțul din ultimele 14 meciuri dintre Steaua Roșie și Partizan scorul este de 13-1! Se poate spune că de vină este Obradović? Normal că nu. Sau că trebuia demis? Nici vorbă! Aici contează și cultura spectatorilor. Îmi amintesc de un meci decisiv pentru accederea în turneul 6-10 din Euroliga, meci jucat de Partizan, acasă cu Anadolu Efes. 22.000 de spectatori în tribune, Partizan avea nevoie de victorie și a pierdut la peste 30 de puncta diferență. Ce au făcut spectatorii la final? I-au scandat numele lui Obradović. Ce făceau spectatorii în România… Exemplele sunt multe și nu numai la baschet. Ce să mai zicem de FCSB care a avut mereu cei mai buni jucători, cel mai mare buget și timp de șapte ani nu a câștigat nici măcar un titlu. De asta spun că nu banii sunt factorul decisiv. Ca să revin, un factor important pentru cei 15 ani de la Oradea sunt și spectatorii. Noi jucăm cu 1500-2000 de spectator în tribune. Obiectivul meu principal este să-i mulțumesc. Nu putem să câștigăm toate meciurile, nu este o echipă care să câștige tot. Important este ca oamenii care vin să ne vadă și plătesc un bilet să observe că se dă totul pe teren. Că greșim, se întâmplă, că pierdem, normal că se întâmplă dar să se vadă dorința.
Probaschet: Următoarea provocare ar putea să fie pentru Cristian Achim o altă echipă din LNMB sau o echipă din străinătate?
Cristian Achim: Dacă îți spun că nu mă gândesc niciodată, mă crezi? Nu îmi fac planuri pentru că sunt focusat pe prezent și pe viitorul apropiat. Asta le spun și jucătorilor. Nu contează ce ai făcut acum un an, doi. Contează ce faci la următorul meci. Câștigi, oamenii te aplaudă și te apreciază. Pierzi? Există riscul să primești înjurături, asta e realitatea. Contează că Travante Williams a câștigat nu știu câte titluri în Portugalia sau contează cum joacă în etapa viitoare pentru Oradea?
Probaschet: Ultima întrebare. Cristi Acum e acum orădean sau vâlcean?
Cristian Achim: Uite la întrebarea asta îmi e greu să răspund. Sunt de 16 ani la Oradea, dar sunt vâlcean get-beget, născut la Râmnicu Vâlcea. Sunt orădean prin adopție, dar sunt vâlcean, oltean, ce să mai vorbim…
Probaschet: Vă mulțumesc, domnule profesor!
Cristian Achim: Și eu vă mulțumesc!
a consemnat: Gabriel Cârjaliu
